Automobilul este o tehnologie revolutionara. Creșterea mobilitatii personale a creat noi oportunitati economice, sociale si de agrement. Dar beneficiile de mobilitate au fost insotite de riscuri dramatice noi. Automobilele au adus viteze mari de deplasare direct pe mana oameniilor. La inceputul secolului al XX-lea, o rata in crestere a deceselor in urma accidentelor in trafi a starnit interesul. Un dialog intre medici, avocati, ingineri de siguranta, jurnalisti și altele au dezvaluit opinii diferite cu privire la cauzele accidentelor cu leziuni sau decese. Comportamentul soferului, designul auto, ingineria autostrazilor si pericolele de trafic toate au fost invinuite. Eforturile de a pastra avantajele mobilitatii si eliminarea riscurilor care duc la producerea accidentelor prin diverse mijloace, de la controlarea comportamentului conducatorilor auto pana la modificarea designului autoturismelor si adaugarea diverselor elemente mai sigure in productia acestora. A fost nevoie de zeci de ani pentru a intelege prioritatea și pentru a minimiza acesti factori de risc.
In 1910 cresterea accelerata a accidentelor si a deceslor in trafic au reprezentat probleme noi care necesitau solutii noi. Primele remedii au cuprins un raspuns social axat pe controlul si imbunatatirea comportamentului conducatorilor auto. Pana la inceputul anilor 1920, Consiliul National de Securitate au adus statisticile privind accidentele rutiere, au sustinut conferințe si sponsorizat campaniile Săptămâna de sigurantei in orașe, in speranta ca prin sensibilizarea opiniei publice va promova conduita preventiva. Controlarea conduitei conducatorilor auto prin legi, amenzi, semne si arestarea celor care conduc in stare de ebrietate au fost modalitati evidente de a reduce rata decesurilor in urma accidentelor rutiere.
Inginerii au inteles mai greu necesitarea reproiectarii automobilelor pentru a creste siguranta. La inceput automobilul a fost perceput ca un elemnt neutru care raspundea la comenziile conducatorului si nu putea provoca accidente. Dar pe sfarsitul anilor 1920, producatorii au recunoscut defectele de proiectare care puneau in pericol siguranta. Ei au introdus un raspuns tehnologic la aceste probleme de siguranta, astefl adaugand parbrize rezistente la spargere si frane pe 4 roti in loc de 2.
In anii 1930, aceasta abordarea a aevoualt intr-un raspuns de piata pe parcurs ce producatorii auto pormovau in mod activ noi imbunatatiri ale sigurantei automobilelor produse. Producatorii auto acum asigurau conducatorii ca automobilele moderne sunt complet sigure, iar reprezentatii industriei acum sustineau ca imbunatatirea drumurilor, cursurile de conducere si reglementarea traficului erau cheia pentru prevenirea accidentelor. Centurile de siguranta, coloana de directie cu absorbtie de energie si tabloul de bord captusite nu au fost inca implementate desi erau deja inventate.
In anii 1950, medicii si profesorii universitari, care s-au preocupat de protectia conducatorilor au introdus un raspuns stiintific la problemele de siguranta auto. Testarea
la impact in universitati au identificate cauzele si efectele impact corporale in interiorul unei masini in timpul unei coliziuni. Aceste studii au convins multi oameni ca era necesar sa se „echipeze” conducatorul auto si pasagerii cu centuri de siguranta si tablouri de bord captusite. Prin 1956, aceste caracteristici au fost disponibile ca optiuni pe cele mai multe masini noi.
La sfarsitul anilor 1950, oficialii alesi au studiat descoperirile stiintifice privind testele de impact. La inceputul anilor 1960, mai multe legislaturi de stat au adoptat legi care necesita centuri de siguranta sau ancore pentru centuri de siguranta in masinile noi. Aceasta miscare a crescut intr-un raspuns cuprinzator al guvernului privind problemele de siguranta auto. In 1966, Congresul a autorizat guvernul federal pentru a stabili standardele de siguranta pentru automobilele noi. Prin 1968, centuri de siguranta, tablouri de bord captusite, si alte caracteristici de siguranta au fost echipamente obligatorii.
La inceput, majoritatea automobilistilor nu purta centura de siguranta, dar prin anii 1990 purtarea centurilor de siguranta a fost acceptata pe scara larga. Campanii de siguranta au subliniat importanta purtarii centurii de siguranta, iar statele au introdus prin lege ca purtarea acesteia este obligatorie. Pana in 1998, guvernul federal a introdus ca echipament standar airbag-ul. Schimbarile tehnologice fortate au facut automobilul in sine prima linie de aparare in caz de accident.
