La inceputul secolului XX, industria producatoare de automobile a adus promisiunea de extindere continua a mobilitatii personale. Dar automobilele au creat noi pericole; puterea, greutatea, si viteza de deplasarea a automobilelor au crescut sansele a provoca leziuni si decese decat o trasura sau o bicicleta. O crestere alarmanta a numarului de decese ca urmare a accidentelor de circulatie a exprimat ingrijorarea in multe sectoare ale societatii.
Aproape toti observatorii de probleme de siguranta au crezut ca competenta de conducator auto si comportamentul acestuia determinay daca automobilul ar fi un avantaj sau o amenintare. Spre deosebire de un cal, care a fost capabil sa il ghideze in conditii de siguranta un transport sau sa il rastoarne daca era speriat, un automobil depindea in intregime de conducatorul acestuia pentru directie și control. Logic dictat ca o masina neinsufletita nu a putut duce la accidente; ci doar a raspuns la comenzile soferului. Siguranta publica parea sa depinda de imbunatatirea calificarii conducatorilor, cresterea prudentei si reducerea erorilor agresive și de nepasare.
La inceput, incidentele de exces de viteza si decesele pietonale au evidentiat inegalitatiile si comportamentul nepoliticos, arogant; cei care isi permiteau automobile puneau in pericol pe cei care nu conduceau. Automobilele erau in numar mult mai mare decat tramvaiele in 1905, si decesele pietonale au atras atentia avocarilor de siguranta. Unii au cerut educarea pietonilor.
Copii care se jucau in strada erau cei mai vulnerabili pentru traficul auto in crestere.
Dreptul proprietatar de automobile a devenit comun in anii 1910 si 1920, o cultura mai larga de sustinere a sigurantei a aparut. Conducatorii de automobile se puneau in pericol intre ei si pe langa puneau in pericol pietonii.
Consiliul National de Siguranta s-a axat pe factorul uman in accidentele auto. Oranizatii de siguranta au organizar campanii de sensibilizare a opiniei publice in marile orase pentru a face soferi si pietoni sa acorde mai multa atentie in trafic. Guvernul federal a incurajat guvernele de stat si locale pentru a imbunatati si standardiza reglementarile de trafic, legile și de aplicare a legii. Industria auto a cautat cauze specifice de decese prin elaborarea de rapoarte de accidente in timp ce insistă ca automobilul insisi nu a contribuit la accidente daca a fost condus in mod corespunzator.
Experti in siguranta au concluzionat ca comportamentul si reglemtarile de trafic au fost cauzele pentru accidente. Ei au sustinut ca au fost necesare sisteme de control externe. Drumurile ar trebui sa fie proiectate pentru siguranta; conducatorul auto trebuie sa se supuna regulilor, semne si semnale; nu ar trebui sa fie permisa intoxicatia de alcool; si ca legile trebuie aplicate. Planificarea atenta ar aduce ordine din haos si va crea un mediu potrivit pentru automobile in loc de cai si trasuri.
Decese in transporturi, 1915-1925
Anul | Calatori Cale Ferata | Conducatori si Pietoni |
---|---|---|
1915 | 199 | 6.600 |
1916 | 246 | 8.200 |
1917 | 301 | 10.200 |
1918 | 471 | 10.700 |
1919 | 273 | 11.200 |
1920 | 229 | 12.500 |
1921 | 205 | 13.900 |
1922 | 200 | 15.300 |
1923 | 138 | 18.400 |
1924 | 149 | 19.400 |
1925 | 171 | 21.900 |
Sursa: Statistici istorice al Statelor Unite